cuprind cât încape într-o singură privire
primăvara
din trupurile păsărilor

pocnesc mugurii
ochii verzi destui de posesivi
nu știu să mintă

deasupra ferestrei
păianjenul
din casa cu vedere la stradă
își mută întunericul
unde să nu-l doară lumina

azi vreau soare
cât să deschidă ghioceii
tremurați ca mâinile bunicii