După atâtea ploi, dintr-o dată linişte
lacrimile ard sufletul pietrificat
ochii privesc cerul cu spaimă,
moartea coboară instantaneu
în iureşul apelor învolburate.

Mai întâi construcţia gândului
pilon de încercare
la răscrucea dintre viaţă şi moarte

Nimeni nu întreabă
de la o vreme nici nu mai plângi
simţim vinovăţia,
uităm prea repede,
nu facem zăgaz împreună
şi rămânem duşi de val
singuri, disculpându-ne
la repetata lecţie a dezastrului.