clipele scrijelite scheletic pe trunchi
dor subţire ca o tăietură de cuţit
cu zimţi
de oţel
prin sânge
din noaptea obosită de atâta drum
coboară pe umerii uzi
stele aprinse
cu scântei de
foc
iar eu alerg pe drumuri cu gropi
să aşez pietrele-n rănile
adînci
apoi pot să merg
drept
să primenesc dimineaţa
cu haine croite din flori
înmiresmat cu
sunet învăluit
de crin
alb