sapte pasi pana la capatul pamantului
un vultur psihopomp ma incurajeaza sa intind bratele
nici azi nu voi renunta la visul de a fi poveste
intr-o perpetua nastere duminicala
patru ganduri pana in centrul curcubeului
daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii
as alege traseul dintre bifurcatiile vietii
impartindu-ma in jumatati de masura la hotare
pana la marginea dinspre albastru al irisului
mai fac un salt urias
dupa care scot un strigat de victorie
si m-arunc in bratele primei femei
cu suflet de balada
Poezie:
Comentarii
alma -
Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)
bodoganel -
Alma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)