emiemi -
Pumnul meu în
pumnul mamei
frământat ca o bucată de pâine
copilul meu! copilul meu! strigă mama
spre trecători fericită
cu părul crescut până la nori o țigancă
vrea să-mi ghicească în palmă
cana cu care beau lapte s-a spart
nu-i nimic spune mama, cioburile aduc noroc
copilul din mine învață să doarmă
e al meu! e al meu! strigă mama și brusc
se transformă în pasăre
Poezie:
Comentarii
Ani -
Foarte multe simboluri modeleaza trupul usor contorsionat, dar totusi viu al poeziei. Tiganca-simbolul prevestirii mortii iminente, moarte simbolizata la randul ei prin spargerea canii, este tamponata si efectul anulat de zbor, adica de desprindere. Interesant mi s-a parut si simbolul miezului sufletesc-"Pumnul meu în pumnul mamei ". In momentul acesta asa am perceput eu poemul. numai bine!
emiemi -
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
Aranca -
viața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
emiemi -
Marina, multumesc, ai inteles starea de tipat pe care orice crestere il mosteneste.
lucian -
pe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!