Mama m-a creat dintr-un copac.

L-a învârtit ca pe fus
Până a strâns în el cerul
Și tot câmpul înrourat.

Torcea firul vieții mele.

Întâi l-a îmbumbit în ram,
Apoi l-a ridicat până la stele
Și l-a unduit după vânturi
Până mi-au înfrunzit
Brațele și gândurile.

După aceea l-a sculptat.

Mi-a făcut pietrele oaselor
Peste care a pus cărnurile
În care a închipuit inima,
Sângele și toate simțurile.

S-a rugat să nască ușor.

Să lase lumea să-i iasă din pântec.
Pădurile, munții, apele, visele
Și eternitățile mie promise.
Să plece în zbor.

Mama mă învelește în trup.

Ea învârte miezul cuvântului
Și fusul său adună fierul pământului,
Lemnul etern al sicriului
În care-am să dorm.