Sufletul moare când află veșnicia.

Atunci începe soarele
Să îl lumineze.

Numai atunci înțelege
Carnea vărsată în lume
Crescând în râuri, fluvii, mări.
Devenind nori, întunecând cer.

Hrănește câmpii, păduri, animale.
Cuprinde bolta aprig vânând.
Sloboade săgeți cu vârf de aur
Și poartă paloș de cuceritor.
Privește în eternitate.

Îl simt puls cald, adânc
Risipind sânge
De muritor.