psychedelic rain
luna e o monedă de argint aruncată-n acvariu
să poarte noroc umbrelor din univers
desculță pe asfalt, abigail
își lasă degetele să lunece pe spatele bărbaților
într-o nadă de lumină plouă flămând
acoperind orașul de alge
un pendul de triunghiuri albastre în golul timpanului
unul câte unul devenim corimbe
suspendate de o fericire nepământeană
litografii ale unui vis cu cetacee
mâinile mele cântă la planetarium
un suflu magmatic propulsând
o imensă coloană a oamenilor-delfin
Poezie:
Comentarii
stefan doru dancus -
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
Aranca -
atmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
lucian -
modernist, fantastic, placut, original. un poem unicat care merită remarcat.