Chipul tău se preface
Din pereți reci de piatră.
Îl privesc alb despletind marmură.
Toate diminețile îl imaginez făurit
Și-l caut în spărturi de umbre
Cu lumini.

Lumea se petrece pe autostradă în mare viteză.
Tu o visezi conducând într-un mare poem.
De ai avea calculator la volan
L-ai scrie în vers alb
Rând cu rând.

Neputând, reproșezi părinților că te-au născut,
Munților că nu te lasă să-i urci, râului
Repeziciunea apelor reci și paharelor
Că trebuie umplute mereu.

Trăiri personale de lilieci înfloriți, sculptori,
Pictori, balerine, aleii, cuvinte, vise, stânci,
Fântâni, nopți, lacuri, arme, otravă, stele
Întâlnești uimit, fără a înțelege însă
Dălțile care din piatră
Definesc chipul tău.