camera ei mirosea a vanilie și mandarine, era o zi de octombrie negru,
am intrat și mi-am scos haina de pe mine aruncând-o cu un gest lejer,
ea se descălța și aveam impresia că relieful devine papuci de casă moi,
între timp… vorbea cu mine, - pe ce parte a patului îți place să dormi?
am auzit întrebarea, venea parcă din amestecul acela amplu de căldură
cu intonație simplă, trebuia să-i spun că m-aș dezinventa lângă tristețea
acelei simplități, dar am privit pe fereastră, nu era un view deosebit,
un gard lângă un zid, oameni care treceau liberi prin viață, unii cu sacoșe,
și cine crede că gardul vrea să despartă? și cine cumpără zidul gata făcut?
pe cer stoluri mari survolau interesele tuturor camerelor din cămin,
cu ce i-ar ajuta pe oameni dacă s-ar privi fără să se atingă? i-am zis
îndreptându-mă spre raftul cu beletristică…a,
cărțile ordonate nu jignesc pe inculți, știai?ea a zâmbit,
s-a apropiat de mine cu mobilul ei în mână și mi-a citit un sms:
- îngheț. mă gândesc la tine. abia aștept să te văd. am multe să-ți spun.
nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu,
azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…
- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul
primului sărut.
Comentarii
Virgil -
dom'le daca nu era cu sarut era mai bine. uite ca am spus-o. tocmai eu, brutus, vei zice, eu romaticul incurabil. dar e de dragul poeziei, yester. de dragul poeziei nu saruti in rest e cred ca o boala. pina si acolo vad ca incepe primavara. va fi un an ciudat
Aranca -
Așa cum numai yester și-a ticluit zestrea literelor între două insomnii ale unui înger, până ce se aud runele nopților ce vor fi fost să vină: "nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu, azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…" Frumos contur al vieții tale ce iată, se metamorfozează treptat, sub povara martorilor indiscreți ca noi (ceilalți muritori), un poem superb de/din dragoste, așa cum puțini au parte și le este dat să scrie, adică până la sinceritatea și fericirea de a se spovedi simplu, dintr-o răsuflare: "- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul primului sărut." Peniță pentru eleganța mărturiei.
Dihania -
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
yester -
...'coane Virgile, cine poate spune: de acum e primăvară? da, e o boală și e a mea. am reținut nuanța și of și ioi și io romanticul incurabil îți mulțumește de rânduri. ai punctat bine. ...și dragă Marina, îți mulțumesc, dar eu pe hermeneia nu sunt nici sub poala popii nici în vreun niscaiva tribunal, adicătelea ce e de mărturisit?:) dar așa, ca între prieteni, te înțeleg perfect și mă înregimentez, deși eram de mult, în batalionul doi, în caz de Nicolae duplicated sau reloaded:)! știu că nu e nevoie de mine în probleme facile, dar așa... de dragul de a fi ce sunt... glumesc. chiar sunt bine dispus pentru că am fost elegant. mulțumesc de aprecierea sinceră, Marina. Îți mulțumesc, Matei!Mă bucur că sunt unic:)!...și da, sărutul trebuia plasat ca un subînțeles... însă a fost doar ca înțeles. cu gânduri bune, vouă, paul