ca un palmier străin voi crește
în uriașul ursit iar când voi înflori
îmi vor scobi pieptul răpitoare avide
de lacrimile vii picurate din carne.

însă nici vulturii negri nu vor găsi
dăruitu-mi nectarul chiar dacă zăganii
vor zăvorî respirația cerului în pliscuri
bătaia vântului de Ceahlău în aripi.

fiindcă moartea mea nu va fi-nsemnând
prăbușire ci moarte getică se va numi
și va fi cu dor de-nălțare și toacă de inimă.