Sonet 159

imaginea utilizatorului cvasiliu
Chiar dacă

Lui Ștefan Rădulescu

Chiar dacă, prins în mlaștini, grăbesc în taină pasul
Și îmi astâmpăr greața cu zeamă de lămâi
Aud cum dau târcoale astenici lupi iar glasul
Asurzitor al pizmei mi-ajunge la călcâi.
Prin mucegaiul bălții, mulțimile de broaște
-Foști prinți atinși de vraja de două mii de watti-
Își fac plerinajul la Mecca sau la moaște,
Cu salturi în zigzaguri și ochii bulbucați,
Iar șerpii și strigoii, multiplicați de umbre
Își împletesc hârjoana cu-n sâsâit drăcesc,
Dar eu purtându-mi steaua ca pe-un stigmat fac tumbe
Și mă ridic chiar dacă din spate mă gonesc.
Chiar dacă vine iarna fierbinte în noroi a
Prins rădăcini albastre, răsadul de sequoia.

23 III 2008

Comentarii

pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.

Nu ma mira faptul ca Virgil nu a inteles nimic. Ma mira doar perseverenta de care da dovada Cristian Vasiliu in incercarea sa de a muta problemele unui alt spatiu virtual in arhivele Hermeneei. Sa fie nevoie sa-i amintim ca Hermeneia este mai mult decat un spatiu de depozitare al textelor? Cred ca nu. Eu am incredere in maturitatea literara a lui C.V. si astept sa citesc aici niste texte cu adevarat valoroase. Fie ele si parodii, dar parodii dupa autori care sa merite atentia cititorilor. Sper ca nu va trebui sa astept (sa asteptam) prea mult...