omul din mine nu mă cunoaște

imaginea utilizatorului AdaBarc

îi spun
lasă-te de fumat
și trage-ți de viața altfel, sub altă formă
nu pierzi prea mult, poate doar minutele în care încerci să-ți explici nulități
te știu cum ești
panică, stare absentă, până și fericirea îți iese prin respirație

nu crezi. pișcătura din inimă seamănă cu un atac
o mie de furnici curentează fiecare atom
stop, pentru toate vorbele

vine momnetul când te oprești
și parcă îți asculți sângele curgând
ai vrea să vezi, să fii înăuntru în tine
să înțelegi de unde, de ce

nu vrei să dormi nu poți
timpul e un barbar îți scoate ochii și părul și dinții
și tu alergi printre oameni pe contrasens
te trântești la picioarele unui buda ruginit
ai consumat toate rugăciunile
toate prăjiturile cu răvaș
ligamentele îți trosnesc
STAI

nu e tot, asta nu e tot
încă îți mai auzi sângele
încă nu s-a terminat
mai poți să jupoi pielea din palme
să-ți tocești tălpile până la os

viața asta e lungă, n-are capăt
așa cum nu știi unde începe
seara închizi ochii și ți-e teamă să spui rugăciuni
ți-e teamă să nu te audă cineva

și vâjâitul continuă în tipane, în creier, în suflet
suflet... de parcă nu știi
închide ochii
afară nu e nimeni