Mirare
Cuprins de roșu, macul, în zarea... tot albastră

Emoție
Sărut pe gura clipei, sorbit de-acest timp lacom

Efemeră
În urma unei rochii de vară... flori uscate

Singurătate
O umbră și-ncă-o umbră - doar el - de-abia mergând

Bacoviană
C-un galben trist hrănită-i, azi, frunza, printr-un nerv

Opacitate
Fereastra ta, o zare; închisă-n fața ploii

Dor
Crescut-a pomul, tată! Când urcă-n cer, să-l tai!