am crescut,
nu știu de ce am crescut atât de mult

spre capătul vieții redevii un copil
uimit de coaja dulce a poveștii din care ai mușcat de atâtea ori
fără să dai vreodată de sevă

ce fruct de hârtie este acesta,
Yoshiko?

***

ieri am prins o pasăre albă
dar nu m-a dus nicăieri

am purtat în zbor peste vremuri
sute de amintiri

astăzi cu mâinile goale
mai scriu un nume
și încă unul
peste literele niciodată șterse de timp
din povestea numelui
tău

***

viața, povestea
înfloresc în urma unui șir
de cocori

regăsirile în afara timpului și
a întâmplării

voința e singurul joc,
Yoshiko,
din care nu poți ieși altfel
decât înfrânt

***

și totuși urci
atras de vârful nevăzut al poveștii

***

cineva din mine
luptă să țină scara