Îmi dezbrac trupul
Fibră cu fibră, și-mi duc oasele la gura
Cântând o Fugă de Bach.
Ochii străpung bolta
Lepădându-și aripile, lanțurile,
Mă ung cu primavară pe marginea sufletului
Și urlu în adâncul ființei:
Văd. Acum văd.
Te urmez, cărare,
Și-ți sorb aerul, urmă
Pâna-n adâncul mormântului
Redându-mă lumii
Într-o răsuflare
De-a ta.