Eșafod

imaginea utilizatorului Dorel

O clipă de tăcere înaintea poemului.
Urci pe un alb eșafod.
Din mulțime
te privesc ochi rotunzi.
Se mănâncă semințe.
Mai la margine
înflorește negoțul.
Și gluma.
Iei cuțitul, îți tai
singur venele
fricii...

Comentarii

aș fi preferat

Aș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.

Bine spus

Dezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...