Ne-am despărțit din același drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Străpunge cu ochii alte orizonturi.

Să așezăm cuvintele în fața oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
În aura de vis pe aripile păsărilor
Călătoare spre mările gândului.

Aproape întotdeauna
Dorințele se-ntrupează–n speranțe
Aidoma unui cântec șoptit, cu ochii, buzele…
Golul împlinit

Prind pânza sorții
O înfăsor peste somnul albăstrit de stele
Mă frige fiorul clipelor sparte pe muchie
Când plimb imagini pe sticlă.

Se urcă-n mine un obstacol
Flacăra așteptării umbrei mă seacă
Mă voi plimba prin gradina cu vise sângerând
Abandonate, în iarbă.

Mânia îmi surpă blesteme
Sămânța tăcerii se împrăștie pe drumuri
Mă voi urca-n caleașca nopții surde
Înmuiată-n apă.

Caut femeia de ploaie, singură.