îmi amintesc puține lucruri despre moartea mea
un asfalt cald și umed o urmă de cretă
o ciudată senzație de rușine
pentru fusta care mi se ridicase în cădere
mult deasupra genunchilor goi
fetele de la bloc mă strigau la geam
să jucăm șotronul să jucăm șotronul să jucăm șotronul
mama zâmbea turnându-mi supa
în farfurie

nici o lumină- asta vă spun sigur- nici o lumină
doar niște voci străine care se mirau întruna
de pantofii mei noroiți

a mai fost apoi o sticlă de plastic
o etichetă roșie pe care nu scria coca cola
un dop galben felicitări ați câștigat
uitarea completă a vieții anterioare
până la ridicarea premiului aveți dreptul de a scrie
un ultim poem