prăbușit într-o variantă de lume
în care mă simt
primul om pe octombrie
când dimineața împinge porii de întuneric
eu admir căutarea momentului potrivit

umilința e o stare de veghe
ziua se scurge în canalizări
se face seară pe bulevard
am singura certitudine
că tot ce sunt
stă odată cu mine
singura dezamăgire că la fiecare minut
se fabrică lucruri inutile
locului la care visez și din conturul generos
trasat de o cretă