Citesc din cartea vieții neînțelese rânduri,
Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte.
Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri,
Purtat de duhuri negre, desprinse din morminte,
Pe-nvolburate Stixuri cu risipite vaduri,
La sărbătoarea morții, atent să iau aminte
Prin porțile deschise a neștiute iaduri,
Pătrund și calc pe câmpuri albind de oseminte.
Pe uliți de durere, schelete prinse-n garduri
Sclipesc în focul Gheenei un ort sau câte-un dinte,
În timp ce drăcușorii preschimbă smoala-n farduri,
Ridic capacul raclei și mă întind cuminte.

Furtuna vrea să-mi schimbe odihna în coșmar,
Trag storul către mâine și dorm fără habar.