dincolo de scâncetul serii
e acest proces de purificare a sinelui

somnul
ca un filtru hepa scoate din noi orele
îmbâcsite de atâtea libaţii
oprind întrebările devoratoare să-şi facă
în nesiguranţă cuib

visele
în cearcănele lor
ne domolesc pulsul
prin ele privim lumea de parcă am fi flămânzi
de indiferenţa ei

la capătul cântatului cocoşilor îngerii încep
să se culce unul câte unul
pe sub ferestrele lunii doar nălucile şi lupii mai
zăbovesc după cine ştie ce ademeniri

atunci
ca o ploaie întărâtată de năduf
se naşte în noi pofta de viaţă

hipotermia nopţii îngrămădeşte în braţele noastre
nămeţi de cuvinte

aşa ne-am trezit azi dimineaţă
dându-ne cu sania pe pârtia dintre orgasme
când soarele
făcându-ne plecăciuni
ieşea din meditaţia lui
şchiopătând