Aceasta este partea a doua a Jurnalului de nesomn 2.0.
În ea vreau să vă informez despre două elemente pe care le-am introdus în ultimele minute pe Hermeneia și de asemeni vreau să vă prezint o atenționare.
Primul lucru îl reprezintă cîteva noi secțiuni în care se pot publica texte. Astfel am introdus subsecțiunea „științifico-fantastică” în categoria de „proză”, precum și secțiunile „foileton” și „tabletă” în categoria „revistă”.
Al doilea element de care m-am ocupat și va rezolva problema textelor slabe pe Hermeneia este apariția „șantierului literar”. Așa cum probabil ați observat în partea dreaptă a meniului principal, sus, a apărut categoria „șantier literar”. Și dacă faceți click pe el veți vedea că, așa cum șade bine fiecărui șantier, are două secțiuni: „magazie” și „atelier”. Despre ce este vorba? Pe Hermeneia din păcate se publică și texte proaste. Nu vreau să mi-o luați în nume de rău dar și pentru că am deschis posibilitatea înscrierii fără necesitatea aprobării Consiliului Editorial, așa cum se făcea pînă de curînd, a creat, inerent, șansa unei mai mari cantități de texte slabe și submediocre. Bineînțeles noi am pornit de la premiza că „nimeni nu este vinovat înainte de a se dovedi aceasta” și deci nu avem prejudecăți. În plus, am oferit și posibilitatea (probabil unică pe site-urile românești de literatură) de a crea mai întîi un text ca concept (cineva mi-a scris că expresia „ca și concept” e incorectă în limba română iar expresia „ca concept”, deși conține o cacofonie – sau cacosemie? -, este acceptabilă). Deci am oferit tuturor celor ce publică pe Hermeneia posibilitatea să își lucreze sau editeze textele (dacă nu au făcut-o în prealabil) în CONCEPT (sau ciornă). Un text CONCEPT este opusul unui text publicat și nu este vizibil pe site sub nici o formă. Singurii care știu de existența lui sînt editorii și directorul Hermeneia. Deci puteți să fiți siguri că aveți acolo, la „masa voastră de lucru” în textele CONCEPT (adică „retrase” sau „nepublicate”) spațiul vostru privat în care nu vă deranjează și nu vă critică nimeni. Odată însă ce ați salvat textul ca PUBLICAT textul devine vizibil pentru toată lumea și poate fi citit, criticat, apreciat, comentat, remarcat, recompensat, așezat pe prima pagină, selecționat în „textele preferate” ale oricărui membru Hermeneia, selecționat pentru colecții pe site, așezat pe diferite pagini, etc, etc, etc. Simplu spus, un text CONCEPT este un text privat. Un text PUBLICAT este un text public. În momentul în care îl publicați „renunțați” la dreptul și puterea de a-l „proteja” de critici sau aprecieri. Iar fără posibilitatea criticilor nu există posibilitatea aprecierilor. Cred că m-am făcut destul de clar deși cred că am spus lucruri care erau evidente pentru cel puțin 90% din cei ce citesc sau publică aici. Deci, cu alte cuvinte, dacă ai un text pe care îl suspectezi că este prost fie nu îl publici și îl mai lucrezi, fie îl publici și îți asumi toate implicațiile vizibilității din piața publică.
Evident însă, așa cum spuneam, Hermeneia nu poate tolera coborîrea standardului de calitate oricît de îngăduitori sau amabili am vrea să fim. Probabil știți poezia lui Topîrceanu cu „bivolul și coțofana” și înțelegeți aluzia mea. Odată ce începi să accepți un compromis, celelalte au justificarea precedentului. Și așa mai departe. Iar noi nu vrem să ajungem acolo. Tocmai pentru a preveni aceasta și pentru a oferi o soluție constructivă apariției și publicării textelor slabe am introdus „șantierul literar” pe Hermeneia.
Ce se va întîmpla este următorul lucru. Odată ce un editor Hermeneia (îi avem și veți vedea treptat asta în profilul lor, și este foarte posibil să cooptăm și alții noi), deci odată ce un editor identifică un text care fie este slab din punct de vedere al esteticii literare, fie încalcă flagrant regulamentul Hermeneia cu privire la regulile de gramatică, tipărire, diacritice, etc, ale limbii române (și aici vă rog să nu începem iar furtuna din pahar cu î din a și alte prostii din astea – mă refer la gramatica limbii române și la lexicul ei asupra căruia toți cădem de acord), deci dacă un text are aceste defecte și autorul a fost atenționat de către un editor Hermeneia (precizez aceasta pentru ca să nu ne trezim că încurcăm semnalele), iar autorul respectiv nu a luat nici o măsură în primele două-trei ore (și aici țin să mai precizez că înlesnirea de două-trei ore se referă numai la abaterile de la regulament referitoare la gramatică, tipărire, diacritice, etc și nu la aspectele de estetică literară, adică dacă un text este foarte slab măsura care se va lua de către editor este imediată). Deci cînd se întrunesc toate aceste „condiții” editorul Hermeneia (sau directorul) va transfera textul în „șantierul literar”, în secțiunea „magazie”. Țin să precizez aceasta pentru că veți vedea mai tîrziu că are importanță. Odată ajuns în „șantier” textul cu pricina nu poate părăsi „șantierul” decît „pe scut sau sub scut”. Adică autorul lui are cîteva opțiuni. Prima este să se supere și să îl șteargă. Lucru pe care eu nu îl recomand și vă rog ca să citiți ultima parte a acestui text ca să înțelegeți de ce. Apoi are posibilitatea să îl retragă, astfel textul devine invizibil și dispare din punctul de vedere al interesului Hermeneia pentru el. Sau, cea de-a treia opțiune, și cea mai inteligentă în opinia mea, autorul poate să îl transfere în secțiunea „atelier” a „șantierului”. Odată introdus textul în „atelierul” „șantierului literar” autorul lui poate să întrebe cine și de ce l-a transferat în „șantier” și poate cere sfaturi cu privire la cum ar putea să îmbunătățească sau să modifice textul dacă aceasta este posibil, pentru că uneori e imposibil. Cu alte cuvinte, autorul textului cu pricina poate să „lucreze” acolo textul în dialog cu un editor sau cu editorii sau cu orice membru de pe site care este capabil, amabil și disponibil să ofere un sfat, o îndrumare, etc. În principiu este recomandabil să se folosească facilitatea comentariilor (pe care în „șantier” nu le-am forțat să fie liniare – deci se poate folosi opțiunea de a răspunde dirct unui anumit comentariu -). Tot în principiu, și de preferat, tot editorul care a procedat la trimiterea textului în „șantier” poate proceda la readucerea textului în categoria originală în cazul în care determină că textul a fost corectat și îmbunătățit de către autor astfel încît să se încadreze atît în cadrul regulamentului Hermeneia cu privire la tipărire, gramatică, diacritice, cît și să atingă limita minimă a standardului de calitate literară pe care ne străduim să o promovăm pe Hermeneia.
Editorul care operează aducerea textului înapoi în categoria originală este răspunzător în fața Consiliului Hermeneia pentru corectitudinea deciziei sale. Să nu uităm că pe Hermeneia nu promovăm elitismul autorilor ci al textelor publicate.
Acesta este și va fi modul de operare în astfel de situații. Aș vrea să precizez și să subliniez că nici un editor nu va începe un dialog și nu va „lucra” cu un membru Hermeneia pe textul său din „șantier” dacă textul nu a fost transferat în secțiunea „atelier” de către autorul lui. Acest transfer este responsabilitatea autorului textului și nu a unui editor. Acest transfer este semnalul că autorul este dispus să „lucreze” și să discute cu editorii sau cu oricine altcineva despre corectarea și îmbunătățirea textului respectiv. Dacă textul nu este transferat în secțiunea „atelier” a „șantierului” poate să stea mult și bine în „magazie” sau poate fi retras de autor; nu are nici o șansă să fie readus pe site în categoria originală și să se bucure de toate privilegiile și implicațiile acelei încadrări. Nimeni nu poate scoate un text din „șantier” decît un editor Hermeneia, redactorul șef Hermeneia sau directorul. Sper ca toată această explicație să fie suficient de clară și vă încurajez să mă întrebați dacă aveți dubii sau observații printr-un comentariu la acest text. În orice caz nu intenționez să modific acest modus operandi decît dacă identific că are defecte clare și este un dezavantaj evident pentru Hermeneia.
Ultimul element despre care v-am promis este o atenționare. Pe Hermeneia 2.0 există posibiliatea ștergerii textelor. Dar spre deosebire de Hermeneia 1.0 această acțiune este mult mai greu de recuperat. Și subliniez, mult mai greu. Din cauza complexității unei astfel de platforme și a tuturor implicațiilor recuperarea este practic imposibilă. Și chiar dacă aș putea să recuperez textele după o zi sau cîteva zile, în principiu ele nu vor mai putea fi repuse pe site ci eventual le pot trimite membrului respectiv. Repet, există foarte multe implicații pe care nu are rost să le înșir sau explic aici și aș vrea să fiți oameni maturi și să înțelegeți că odată ce ați apăsat pe butonul „șterge” textul respectiv nu va mai fi disponibil pe Hermeneia. Deci, dacă vreți să îl păstrați e bine să îl salvați în prealabil. O soluție însă mult mai bună și recomandabilă este cea pe care am menționat-o la începutul punctului precedent și anume RETRAGEREA textului respectiv din publicare. Am explicat mai sus toate avantajele acestui procedeu și vă îndem să îl luați în considerație așa cum trebuie.
Deci, ca să concluzionez, în acest Jurnal de nesom 2.0 (este ora 02:50 AM la mine acum) v-am scris despre: secțiunea „științifico-fantastică”, despre „tabletă” și „foileton”, despre ”șantierul literar”, „magazie”, „atelier” și corectarea textelor, și în final v-am avertizat despre procesul irevocabil al ștergerii textelor și opțiunea preferabilă a retragerii lor, acțiune care este în esență inversul publicării pe Hermeneia.