există zile cînd oamenii devin eroi
ca o simplă greșeală a istoriei
sau ca o întîmplare petrecută
pentru că nimeni nu s-a gîndit la ea
să o născocească într-un moment de inspirație
în mijlocul unei după-amieze de plictis
și oamenii aceștia eroi
sînt de fapt o colecție de absențe
ale fericirii strînse într-o pungă
de plastic o sacoșă obișnuită
menită să aibă un destin banal
mototolită în buzunarul
unui băiat de zece sau poate doisprezece ani
într-o zi sacoșa aceea va găsi fericirea
oamenii eroi vor dispare ușor dintre noi
cu un foșnet la fel ca foșnetul pe care
îl auzi cînd o mînă aspră de bătrîn
mîngîie reverul prăfuit al unei tunici de război
într-o valiză pe care n-a mai deschis-o nimeni
de foarte multă vreme
și va fi liniște vom rămîne doar noi
și restul zilelor care nu au nu pot
sau nu vor avea niciodată eroi
băiatul va scoate punga din buzunar
o va flutura în vînt
și nu va înțelege de ce se simte
dintr-odată fericit