Un greiere cânta ascuns în umbra lunii.
Purta petale negre și aripi lungi de noapte.
Un fel de gardian care păzea stăpânii
De stele căzătoare și valuri de pe ape.

Doi câini jucau amorf jocul iubirii sfinte.
Se miroseau atent în părțile obscure.
Din flori, din iarbă verde și fără de cuvinte
Lătrau tăind adânc cu un glas de secure.

Lângă același coș din cărămidă arsă
Pisicii-mperecheau miorlăituri suave,
Care vibrau plângând în cea din urmă casă
Copiilor părând doar inspirate snoave.

Vin căruțașii morții ducând calești cu popi
Și dricurile sună hurdupăind pe drum.
Pe Dunăre se duc învăluite-n snopi
Apele spumegânde de vise și de fum.