Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.

În altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.