Virgil -
...
uneori fac pe prostul
mădoarecapul
și mă simt ciudat
în piept
cineva îmi spune
scrieșituceva
vesel
eu mă uit pe fereastră
și adorm
apoi vine un vezuviu și bate în geam
cașicumarbateînmine
nu mă aștept să îmi înțelegi apatia
de unde venim noi nu a mai venit
aproapenimeni
și ploaia
trece prin mine
visul cu lămîi și ruine
rîsul tău mă trezește
unsoldatdezertor
pentru prima dată înțeleg
mîinile ne sînt date
ca să nu fim confundați cu cărțile pe care
nuvremsălescriem
la sfîrșit rămîn vocalele
și totuși e bine
sau aproape
Poezie:
Comentarii
Dihania -
nu mă aștept să îmi înțelegi apatia de unde venim noi nu a mai venit aproapenimeni super fain. nu ma pricep prea tare la cuvinte, dar asta m-a atins in mod deosebit pentru prima dată înțeleg mîinile ne sînt date ca să nu fim confundați cu cărțile pe care nuvremsălescriem la sfîrșit rămîn vocalele avem de-a face cu o schisma, cu o revelatie sau cu amîndoua?
Virgil -
Matei, oare poate exista schisma adevarata fara o revelatie autentica?
bobadil -
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.