foto: p.b.

Cineva m-a bătut pe umăr conspirativ
Și mi-a zis încet: "umbră de noapte"

și acum mai cred că îmi strigai durerile
pe nume, și ele ajungeau cuminți
ocolind cu grijă ceștile, ceaiul aburind verde,
cuburile de zahăr ce păreau zaruri,
neputincioase zaruri pentru a schimba revenirea
din nostalgie în jazz,
aha , un soft jazz ce strănuta după o plimbare
prin difuzoare,

dacă vorbeam cu tine sau cu fericirea
mi-era totuna, libertatea ne chema iarna la ea acasă,
doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba
cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt,
am râs, apoi ne-a părut rău,
numai trupurile iubite au nume,

tot ce se desprindea de noi, lipeam
pe frigiderul lui Moș Crăciun,
rămânea un întuneric prietenos ca al genezei,
rămânea bănuiala că vom muri după
toate miturile,
serioși ca niște eschimoși în Manhattan