Lucirea ierbii frăgezind izvorul,
Mătasea ceții învelind vestirea,
Un crin mlădiu ce-a-nseninat privirea
Și urma nopții ferecând piciorul

Curg în zăgaze-adăpostind uimirea
Ce-o poartă-n geana zilei călătorul.
Se sprijină pe stâlpi de fum pridvorul,
Râvnind să-mi urce-n necuprins zidirea.

Mă prinde-amiaza blândă la răscruce.
Uitări și vise-aștern câmpii de jad
Pe care cântă mierle, să apuce

Frânturi de cer căzând din crengi de brad.
Îngândurarea norului aduce
Zăpezi mirate ce din gânduri cad.

29 martie 2005