Ani -
Lui Fan Giung-Ien
nu le pasă rândunelelor
ce lasă în urmă;
ce tristeți de toamnă
acoperă câmpul ;
ce iubiri văratice vor fi înghițite de vânturi năprăsnice..
sorb lacome depărtările.
dau un ocol cuibului,
ademenite doar
de cântecul de sirena al depărtărilor înverzite,
de dupa pragul de nori.
nici nu se gândesc
că
bruma îmi va acoperi tâmplele ;
voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă.
într-o bună zi,
un cristal de gheață-dintr-un sentiment cald de iubire
va adormi
la rădăcina puternică a salciei pletoase.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Am găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
Ani -
Poezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
Fluerașu Petre -
foarte interesant acest text, mai ales inceputul, care potenteaza discursul si ofera o profunzime de invidiat. pentru randulele care nu au ambitii iti acord o penita, laolalta cu felicitarile mele. mi-a placut mult aceasta calatorie felicitari petre
Ani -
Fluerașule. mi-ai făcu-o! mulțumesc.