Dedal -
Eu te iubesc, prin Mările Egee
chiar de-ți vei duce singură vreo piele,
din bronzul ei acid, cu pliuri grele,
voi construi corăbii noi, femeie,
voi adapta la zona temperată
și pânzele, să-ți picure în pori
parfumuri din arcușuri de viori
și un Eol cu mângâieri de vată;
nici ancora nu ne-ar fixa, coralii
s-ar prinde ei de cocă, iar delfinii
ne vor urma cu aripa luminii
cum sânii verii mușcă portocalii.
Nici pielea ta, nici caii ei de spumă
nu știu nimic, nici Mările Egee...
Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?”
Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
Poezie:
Comentarii
Aranca -
M-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
Aranca -
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
Dedal -
e mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc