Sufletul meu este plin de dinți.

Îl simt suferind de durerea munților.
Când se încleștează, între cer și pământ,
Asfințituri îi șiroiesc printre buze.

Mâine mă voi împărtăși cu eternitatea.
Voi străbate valea roșie ca un fur.
Pașii mei vor pierde umbra.

Mreajă voi pune în Apus
Brațele deschise cît azurul,
Soarele înfometat
Înainte de înnoptare
Aștepta-voi să muște,
Vorace lăcustă.

Mâine gura mea, fîntână stearpă,
Va alerga cu ciuturi în păr
Pe străzi și ulițe strâmte
Cerșind apă de băut
Pentru moarte.

Lângă apus, departe de casă
Aștept. Mreaja mea stă ispită.

Umbra plopilor se leagănă.
Dinții sufletului meu
Corbii pământului.