Tatăl nostru care ne ești în gânduri,
îndură-mi izbăvirea printre rânduri,
agață-mi ochiul fără cer în cui,
să-i curgă miezu-n țăndări amărui,
dă-mi rodnică cenușă-n locul lui
și un puțin de timp, cât să mă scriu
în cupa jertfei tale, rubiniu,
poate-or sorbi, clătindu-și de târziu
buza îmbălsămată cu pelin,
părtași la hăcuire și festin,
copiii tăi cei făr’ de cuib,
amin.
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Departe de mine intenția de a supăra vestala autoare, ori divinitatea însăși, și a-mi pune în cap tot panteonul de zei autohtoni, dar aș fi vrut să pot spune mai mult decât că textul acesta este un exercițiu simpatic de rimă, grefat pe o formulă de rugă familiară, pe care l-aș recomanda unor poeți ca substitut pentru o rugăciune perimată. Doamne iartă.
Sancho Panza -
Iertata sa fii atunci, Luminita! (abia-mi stapanesc rasul). simpatic comentariul tau, chiar m-a binedispus. e un text ceva mai vechi, gasit din intamplare. multumesc de trecere.