Somnul meu pare un pește prins și scos pe uscat.
Pieptul lui cere apă, cere pădurii, cere umbră.
Niciodată nu va dori ceea ce nu poate bea.
De va fi prins gura și-o va rupe din tâmplă.
Somnul meu, pește dintr-un ocean neaflat.

Somnul meu este gând neliniștit și reverie.
Fată morgană a pustiului pretutindeni dansând.
Poartă mii de rochii, de voaluri și bluze alese
În culori fistichii, împletite de niciunde culese.
Somnul meu este un clovn colorat cu tichie.

Somnul meu iluzii de oglinzi fără adânc.
Îl dorm fremătând. Un codru bătut de vânt.
Un ocean în care valuri risipite mă poartă
Fără maluri, fără orizonturi, fără suspine...
Vatră în care ard. Epavă scufundată în sine.