întind fața de masă din pînză de in
poetul ar imagina aici un plic fără timbru trimis de tine
pe care să îmi așez cana cu ceai neîndulcit
știi în ultima vreme singurul dulce care îmi este permis
e adăstarea trecerii tale
nu nu e o cină romantică învăluită în arome exotice
e doar un tablou dintr-o bucătărie de bloc
bărbat în gradient de gri liquify o felie de pîine
și un pește nu pentru carnea lui ci mai mult pentru solzi
atît cît să dea culoare
și peste toate o respirație adagio
uite
hai să ne închipuim cum saltă poala rochiei pe genunchiul
acelei doamne în sepia și noise de pe Calea Victoriei
te desenez diffuse glow draga mea ca pe o altă Rahila
două pagini mai încolo vei rămîne grea și îmi vei face prunci
eu voi crede că sînt fluturi origami ieșind în zbor
din coperta caietului dictando dar ce știe un bărbat gri liquify!
acum urmăresc știrile la televizor
circulația în zona podului Grant a fost blocată de o tînără
care s-a prefăcut în statuie pe trecerea de pietoni cînd cineva a strigat de sus
desculță-te femeie vine primăvara la vale să te spele pe tălpi
poate ești chiar tu îmi spun
reporterul se agită printre echipele de intervenție mașinile claxonează
ce fel de rîs un plîns întors pe dos un ciorap care roade din carne
ca omida din frunză
poate ar trebui să plec acum cu un ceai de busuioc în termos
dezvelire să-ți fiu și să te duc în grădina Icoanei
sau de ce nu pe Lipscani la Papadopol și frații să ne uităm la rochiile de mireasă
mai ai inelul acela de logodnă făcut de mine din zece penițe de aur
cumpărate de la librăria Agenda?
ah Eli a mea Eli a mea
-aceasta nu e o chemare e doar o incantație ieftină pentru a înduioșa cititorul-
scrie tu pe mine- un alt toiag o alta țărînă!
pînă atunci mai aproape de mine e trezirea brutală la viață
vecine de la patru ce faci domnule
iar îți scuturi viața peste capetele noastre?
Comentarii
alma -
Altfel e poemul acesta, Altaiyr, parca l-ai scris direct pe computer si nu intai pe coala gandului. Dupa ce il citesti, iti ramane un reziduu de nostalgie dureroasa. Sa stii ca finalul poate fi si ironic. Eu raman la etajul patru. Tu lasa cenaclurile literare din cartierul de nord si vino sa vezi cum una din cele zece penite e langa titlu.
Ecaterina Bargan -
pentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
aalizeei -
mărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.
bobadil -
Vlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
alma -
Nu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
bobadil -
Nu este potrivit Regulamentului sa raspunzi la comentariile din subsolul unui text dar rog iertare in acest caz fiind vorba despre Alma, o persoana pe care o respect. Alina, eu am comentat textul lui Vlad fara legatura cu faptul ca el a facut vreo coperta foarte reusita sau alta, nu contest talentul sau ca grafician. Mi-am expus parerea strict referitoare la abilitatea lui de a manui cuvantul scris in contextul textului pe care l-am citit aici (recomandat). Nu stiu daca e de bine sau de rau... dar mie nu mi-a placut, asta asa e. Textul este inutil prolix (deci prea lung pentru ce are de spus si pentru modul cum o spune) dupa cum am subliniat si mai sus, asta indiferent daca trec pe "permanent off-line" sau nu. Iar comentariile mi le scriu singur... doar textele le mai plagiez de pe la prieteni :-)) Andu.
aalizeei -
Mulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
batori -
Am și eu un prieten virtual puțin cam peltic și slab... poate de aceea îmi place să folosesc aici la aalizeei expresia " slab de înger"(nu are legătură cu textul). Nu la aalizeei gasim noi, " pe toți sfinții, dacă nu-i așa" toată generația de personaje biblice și cum mai știe dumnealui să ne ducă puțin de nas și "huța, huța" ce-mi mai place, mă simt și eu puțin icoană...asta simt acum când scriu. Epifania lui este o epifanie regretabilă căci nu cred că poate găsi răspunsul într-un palimpsest și-atunci în nebunia lui biblică/apocaliptică" i se, i se" (de la mi se, mi se) c-a prins îngerul în gură. După cum spune aalizeei " de pară"...;șamd ia! priviți-l cum îmi stă în gură. Evident se-nșeală, e "para-n gura lui nătăfleață" și el o știe. Se joacă nemaipomenit cu acel deget/gadget (dacă nu ești atent, la prima citire ți se pare că autorul ori și-a format o limbă proprie ori a inversat intenționat cuvântul amestecându-l într-un stil dadaistic. Cere "doar un deget"? Deci vrea toată mâna. Ce păcat, păianjen fiind, în "răsuflarea lui de trist" să-și fi țesut o viață doar de dragul de a purta într-o zi "pe o cămașă sub pieptar în motion blur un panaghiar"... Un poem care-și merită toate însemnele unui cititor. SilVIA
batori -
Comentariul acesta împreună cu penița de la comentariul anterior sunt valabile. Primul comentariu a fost scris din greșeală, mea culpa, acela urmând să-l fi scris pentrul poemul Epifania după Simion. Îl citesc pe acest autor de multă vreme și sper să nu fie vreo problemă cu acest gen de greșeală. Mulțumesc editorilor și autorului acestui text. Am observat la timp verificându-mi notițele de peste zi. Îmi place să-l citesc pe aalizeei. E felul meu de a-i arăta că nu mă comport precum vecinul lui de la patru. Nu mă deranjeaza aalizeei că-ți scuturi viața peste mine! Conștient este bărbatul din tine precum conștientă de trecerea primăverilor este și femeia ta, Eli, Eli, Primavera, Primavera și așmd– (repetiție des întâlnită în poemele altaiyrene când îi atribuie femeii un nume) Primavera, primavera (dacă-mi permite autorul) te desculță tu, femeie a lui dumnezeu, ce stai ca o stană de piatră, te făcui femeie să te-nmulțești precum Rahila. Fluturi de hârtie, origami , autorul cu siguranță făcea acasă, la mama lui din caietul de dictando dar să-i facă din femeie? Ce bine! Reușește să fie copil - matur și să-și acopere tristețea foarte bine sub un gri liquify și un ceai de busuioc luat drept terapie pentru zilele în care își macină trecerea timpului în bucătăria unui bloc din caritierul de nord. Pe masă “ poetul ar imagina aici un plic”, ceaiul îndulcit, fără timbru, o femeie, câtă adăstare! “Aceasta nu e o chemare e doar o incantație ieftină pentru a înduioșa cititorii”. Oare? Eli, Eli” scrie tu pe mine - un alt toiag, o altă tarana”. Vrei un inceput de viață dragă altaiyr. Totul stă în puterea toiagului tău. Este toiagul pe care te sprijini si cu care scuturi frunze oilor tale, și-i mai dai și alte întrebuințări.” Aruncă-l altaiyr! “El îl aruncă si iată-l un sarpe iute târâtor” Prinde-l! Sa nu-ți fie frică, căci se va întoarce la înfațișarea lui dintâi... ÎNFĂȚIȘAREA LUI DINTÂI... Frumos poem, sincer și studiat cu foarte multă atenție, amănunte din bucătăria sa, mâncarea, peștele- hrana biblică ai spune,dar nu, este asemănarea cu autorul nostru mai degrabă .Carnea trupului său nu mai contează , solzii în schimb îl pun în valoare. Este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Este o beție de cuvinte, o fântână fermecată. Poate că toți avem nevoie din când în când de câte un semn și atunci m-am gândit să las și eu aici acest semn lângă scrisoarea ta. Sil VIA
aleena -
Ma adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)
aalizeei -
vin și eu tot cam după o sută de ani și spun: batori, aleena vă salut cu respect!