Scrie-mi, te rog, în palma mov
Sub cerul gri
Și printre-atâția pomi,
Cântecul prohodirii!

Mi se topesc sub talpă neuronii.
Întinși pe sub pământ
Sunt adormiți toți sfinții
Cărora ruga le îngân.

Între cei vii mă-ntreb:
Noi suntem morții
Și cei de sub pământ sunt viii
Care ne-ascultă cântul?

În pace își petrec ei nesfârșirea.
Noi tulburați de griji, nevoi și gânduri
Tot ducem dorul și purtăm sorocul,
Rugăm ușoară să ne fie ziua.

Aleargă îngerii ca mieii primăverii
Și diavolii ca leii să ne-nghită.
În lumea noastră morții nu mai luptă
Viii sunt dincolo de moarte.

Pe frunte duc coroana veșniciei.
În suflet poartă dorul nemuririi.
Scrie-mă, pe crucea răstignirii!
Izvorul viu al morții dă-l pustiei!