un gest cald lîngă zidul de gheață
sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului
drum îngustat cu pietre la mijloc
instabil echilibru între
nerăbdarea de a strînge cu o mînă
funia vieții legată-n șapte noduri
și bucuria de a ține hulubul în cealaltă
pînă zboară
identic pruncului ce învață mersul legănat
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Uite o expresie care nu poate fi logică, este efectiv hilară "sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului"...Nu știu ce să îți spun, am sentimentul că îți lipsește multă lectură.
Ecaterina Bargan -
Aranca, în poezie nu este neapărat să fie totul perfect logic și deslușit. Expresia dată nu este chiar într-atît sărită de pe fix. În ceea ce privește intuiția ta, îți aparține. Cred că este inutil să încerc a te convinge contrariul pentru că nu voi fi credibilă decît atunci cînd voi posta texte de calitate (raportat la standardele tale de apreciere).
Aranca -
Expresia utilizată "nu este chiar într-atît sărită de pe fix" ci sună rău pe românește. Eu rămân la opinia mea până vei reuși să mă convingi de contrariu. Îți doresc succes și lectură susținută!
hialin -
Inceputul este slab. Ati utilizat o alternanta cald - rece destul de uzitata. Poate ar fi trebuit sa o imbracati mai bine. Versurile "reclamate" de Aranca nu imi par amuzante numai ca alaturarea pasilor pe miezul destinului este nepotrvita. Ideea versului trei mi se pare buna. Urmeaza o reconstituire a unei "balante" bizare. Ideea este ca alaturai ideii centrale ramuri nepotrivite cum e "hulubul in cealalta/ pana zboara". Am inteles ce vreti sa spuneti numai ca nu mi se pare exprimat foarte "artistic". Textul e destul de bonom si trebuie citit cu multa atentie pentru a fi inteles... Se poate mai bine ! Ialin
Ecaterina Bargan -
lalin, corect ați remarcat rolul "balanței" și blîndețea întregului. Banalitatea începutului mi-o asum pentru că astfel mi-am împlinit dacă nu un moft, atunci vocea interioară. Vă mulțumesc pentru comentariul constructiv.