interesant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"

Mi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....

Mie mi-a placut, Madim. Are atmosfera (poate intensificata de poza), are curgere si transmite. Mai sunt "impiedicari" pe ici, pe colo ("curge mult sange", prima parte a strofei a treia ar merita "reinventata", revii la mai vechi obsesii, si sincera sa fiu mi se pare ca acolo se rupe de tot ritmul), dar in ansamblu imi pare o poezie buna.