In văzul lumii

imaginea utilizatorului moi
de ce nu

mâine
ai să pleci cu mine
pune-ți bocancii-in picioare iubito
noi și autostrada
vom face baloane de gumă
verzi ca merele de mai
vom mărșălui printre automobiliști
cu șapca trasă pe ochi
bând bere la sticlă
ne vom șterge buzele pe mâneca salopetei
vom rupe bucațele mici
listele cu “ must “ și “mustn’t “ / “ do-s” and “ don’t-s “
vom injecta idei interzise
in sucul la jumătate
din vitrinele frigorifice
sprijinite de pereții bodegilor de pe uliță
am să te duc la malul mării
să-ți poți odihni in apa sărată
tălpile obosite de marșul în costum
până când pielea ta fantastică
de șarpe aztec
se va reînoi
vom mânca scoici
apoi
ne vom linge pe degete
ne vom întoarce
mai pe seară
eu
cu mâinile în buzunare
măsurând lumea cu pașii mei
tu
împărțind tinerețe la pahar trecătorilor
făcând poeme la minut
recitate apoi la portavoce
cu tine
cocoțată pe statuetele de marmură
din piața mare

Comentarii

Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin

hialin, da probabil ca "pielea de sarpe aztec" e cliseu. cat despre restul, e vorba de un drum -escapadala mare. de pe autostrada poti face oricand un popas prin vreun sat, de ce nu? ajungi la mare bei o bere pe plaja, te intorci tarziu. si da, stiu ca se poate mai bine. inca sunt legata la ochi si bajbai.