îmi aprind țigara pe bancheta din spate a taxiului
geamurile fumurii derulează cadrele lumii în urmă
ziua noaptea filmul devine plictisitor și irespirabil
fără pop-corn și o iubită comestibilă
câteodată
aș vrea să cred că nu mai sunt un robot banal
programat
să bea whisky din țâțele protectoare ale mamei
să-și extindă lanurile de tutun în plămâni
să-și numere bornele kilometrice cu sufletul la gură
măcar pentru o secundă
i want to kill myself
but i can't
& ca o ironie a sorții port mereu centura de siguranță
chiar și atunci când îmi legăn ochii pe brațe
domnule taximetrist aveți cumva un pistol
să mă apăr de sentimentele nocive ce-mi cresc în carne
de îngerii falși apăruți din neant
pe umerii mei domnule taximetrist
când eram mic vroiam s-ajung dumnezeu
să stau cocoțat deasupra pământului
și să fac minuni ca s-o bucur pe mama vai
cât de repede merge acul vitezometrului
dumneavoastră se pare că vă grăbiți
taximetristul mă studiază în oglindă de ceva vreme
are impresia c-am îmbătrânit deja
și-s puțin cam dus
Comentarii
emiemi -
Cu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
Sapphire -
Deși exista riscul de a cădea în banal cu o astfel de temă (până și asta a devenit banal... cel puțin în poezie) reușești să stai departe așa, cu degajare și dezinvoltură. Am și eu cîteva lucruri cu care nu mă împac, și anume nevoia de a explicita prea mult. Cred că putea să stea foarte bine poezia fără "i want to kill myself / but i can't" (tot restul poeziei susține foarte bine asta), sentimentele nocive, îngerii falși de care spunea și Emilian și ultimul vers, care parcă aruncă un fel de... bășcălie (nu ironie, care se încadrează bine în poezie)
bobadil -
Nu ma impac cu cateva chestii: "cateodata as vrea sa cred ca" "sentimente nocive ce-mi cresc in carne" si finalul In rest placut mult, pacat ca s-a scumpit motorina si kilometrul la taxi. Cand eram mic fugeam de la scoala si luam taxiul, faceam un tur prin centru pana la Inter si plateam cu banii de ciocolata... alegeam mereu o volga neagra, da, era taxi :-) Don't cry for me Argentina. Salve Ioane, mai novice :-)) Andu
niculescu -
Va multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu