Spre mâinile tale prelungi
nu se va mai întinde
nici un anotimp.
Va fi o pagină goală
și-atât,
ochii vor decupa mereu
același contur de întuneric.
Simți
cât de rece e apa tăcerii?
Cât de aproape trec în astă seară
antilopele uitării
gheparzi ocolind.
Poezie:
Comentarii
francisc -
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
Călin Sămărghiţan -
Dorin!
anna -
despre tacere ca si despre uitare, reinventam mereu motive unui cant ascuns intre secunde ca intre umerii altei lumi... mi-au placut mult: "antilopele uitarii" metafora de finete si sugestiva prin care vad pasul timpului calcind apasat si sigur printre pagini din pacate nescrise, la fel "apa rece a tacerii" cum ademeneste turme de ganduri si ocoleste gheparzii care pandesc din umbra cararea ingusta dintre anotimpuri....
francisc -
Oui!
Călin Sămărghiţan -
Antilopele astea dau târcoale demult. Începusem să mă întreb dacă numai mie îmi sună. Mulțumesc, Anna.
moi -
poezia asta a ta e ca un decupaj perfect, senzual, rosu arzator. mi-a placut mult.
Călin Sămărghiţan -
Oana, mulțumesc de reflex. "In that very day".