Ochiul închis

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau


foto: Luminita Petcu
*****



stau sub pozele tale ca sub o salcie
atingând pamântul
ce mângăiere crudă
să bată vântul a zile fără cer
nu mi-ai vorbit..
erai toată sepia la lumina unei eclipse
învelită într-o pânză de samarkand
se auzeau doar picăturile ploii pe emulsie
se ștergeau amintirile de pe fața mea fără grai
nici nu știu de ce te ascunzi
ce corăbii au sufletul tău captiv
unde să bat? nu e nici o poartă în jur
doar umbra unei iubiri fugare
lăsată să treacă prin ochiul camerei
în alt ochi
aproape închis...

Comentarii

probabil ca ar fi mers un titlu de genul "ochiul aproape închis" mai degraba. atmosfera sugerata de text e reusita. un text care trebuie citit de mai multe ori

In poezia hai sa o numesc "moderna" sau macar cu pretentii de modernitate (atat cat sa mearga cu tehnica asta vizuala ultra-moderna pe care am admirat-o aici) expresii de genul "ce mangaiere cruda" sau "unde sa bat? nu e nicio poarta in jur/ doar umbra unei iubiri fugare" sunt desuete ca o demuazela. Poza e faina (dar cate din astea nu vezi daca intri pe deviant) iar poemul (subiectul site-ului) e slab slab, ori de cate ori l-ai citi (eu lam citit de sapte ori, noroc ca-i scurt, intr-o tentativa disperata). Un poem de fotograf cu mainile roase de acid si atat. Parerea mea, Andu