Poem intravilan

imaginea utilizatorului skylander
aproape comunitar

am adoptat un municipiu un cîine de pripas e drept
că mă cam enerva jigodia se băga îi spuneam
omenește cu un calm dubios
țiba umfla-te-ar buba
și el se scotea se gudura eficient

cuștii îi spuneam Metropolis aveam o feblețe
la numele ăsta cretin îmi evoca
romanțe polițiste
înalte ca gardu’

în inima lui sunau
clopotele mîntuirii pe jeepuri
și băteau tobele de eșapament
ale globalizării efectului de sferă

libertatea se întindea
cît un lanț de cafenele
parțial virtuale cu separeuri
pentru sărutatul interzis

pe-acolo ne pierdeam și noi regăsiții
ne făceam zefir ne topeam
unul la alta pe buze
cu un tremur abia șoptit
torizi așteptînd să vină
o diafană ploaie de obuze

în lung și în defrișat
se sublimau păduri de beton termophanatic
la umbra lor deasă
cîte o mică parcare pentru copii
scoși în lesă
din închisoarea Intel- Playstation
de comuniști cu peruci și bastoane

în rest maidanezul meu vorbea cîineza de haită
se evidenția și el onorific la grămadă
in the wind of change totul era la fel
doar cozile s-au schimbat
de la halimentară
pe autostradă

Comentarii

Ceea ce nu se potriveste este tendinta din titlu si subtitlu, de a face bascalie, dar nu e cazul, pentru ca asta e realitatea in care traim si alta nu avem. La subtitlu poti renunta, la titlu - cauta sa-l schimbi. In rest, mi-a placut, e reusit si are de toate. Ca un film romanesc, dar nu cu Sergiu Nicolaescu. :)

Alma dacă tot "asta e și cu asta defilăm" cel puțin să o luăm la mișto, să o poreclim, să ne "vădim cuvioasa hapreciere" ...cred eu. tu vi și spui că e ironie destulă în poem, titlul ar trebui să fie mai serios? sau poate neutru, uite mă gîndeam la titlul " cotele apelor Dunării"...:) ce zici? acuma serios: Nu se poate numi serios un poem care persiflează stupiditatea numită burghezie. Din varii motive, nu doar în ideea că e grav și trebuiesc luate măsuri serioase de schimbare, io sunt convins că aiureala asta trebuie să se schimbe singură nu am ambiții de reformator, de politician care le știe pe toate, nu pot decît să rîd și să trec peste aceste erori șo orori care atît de human est...:) a ...că rîsul pare ieftin și scumpa de serioșenie dă mai bine în peisaj nu mă afectează cu nimic, prefer să fiu "ieftin" cînd toate se "scumpesc" atît de amuzant de cretin și așa mai departe...:) Cu mulțumiri pentru intervenție și apreciere, surprins plăcut (nu mă așteptam, serios) și foarte amical, george cel asztalos

de fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)

Chiar foarte inspirat titlul din reluare. :)

da, bun textul. poate pe ici pe colo are cite o chestie putin fortata care ar putea fi atinsa nitelus cu o tușă finală dar în general e poezie nouă și bună. la mai multe..

Da, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu

da, un poem bun. Daca te-ai lua in serios probabil ar iesi mult mai mult. Te citesc constant.

Virgil: M-ai lăsat paf și pulbere omule. Chiar nu mă așteptam. Io să dau cu...oh-la-la chetrii și tu să vi cu pîine...Frumos gest pe bune că m-a împrăștiat și-ți mulțumesc de două ori...văd că am ajuns și pe prima pagină cu alt poem al meu, fără penițe de aur...Interesant. În ce privește tușele fine sau finale cum le spui le las pe mai încolo " în lumina tipharului" hîrțogăresc...:) Sunt avizat și e bine să mai fi tras de mînecă, apropo și de Alma... Andu: La categoria "să prozodim de bine" îi las pe alții mai dedați la finețuri stilistice. Io prefer s-o spui pe aia dreaptă nu le dau cotite, fentele sunt de altă natură aici, surpriza nu e prea rafinată, merge direct în moalele fratelui meu hipocrit de lector ca să-l trezească, să vază cu ochii lui ce și cum ș.a.m.d... Plecăciune pentru apreciere și mulțam fain. Sunt on răsfățat de nu-i adevărat...:)

Emil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)