prea multe expresii... le-aș zice fruste. Adică expresii care ne comnică totul de nu mai rămîne nici loc de întors, darămite de poezie. De exemplu: "Stăteam înafara timpului" - gata m-ai lămurit. Ar fi fost ceva dacă sugerai chestia asta. Dar așa... sună a dare de seamă. Alta: "Râvneam la inutil", sau "Mi-era sete". Și să nu îmi spui că ăsta e stilul tău pentru că tot în textul ăsta ai "sărutam refrene de iubire" sau "M-am târât la picioarele certitudinii".. deși amîndouă sînt totuși prea dulcege pentru gustul meu.