Cunosc multi autori de pe unele siteuri cu texte incadrate la atelier, care de fapt scriu f bine. La o repede analiza constat ca autorul are o imaginatie bogata, fascicule de imagini si sentimente se impletesc armonios in poezia sa. ești așa departe încât aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră undeva într-un ochi spart un păianjen își face veacul înfometat superb inceput cu o continuare eleganta, pe motivul scarii soresciene - scara la cer: brațele lui din cheratină opintesc o scară de ațe multicolore cu ace fine de gherghef dacă o vei urca lumea îți va părea altfel evidentiez si versul catedrală unde privighetorile nu pot cânta ce poate fi mai frumos? ultimele 5 versuri sunt de fapt o poezie in sine, este alegerea autorului, eu as fi considerat ca era bine si pana la versul cu privighetorile, un final mai puternic, fara a cadea in descriptiv. DAR, autorul se intoarce, ciclic, spre inceputul poemului, la acelasi motiv al covorului... Cel mai bun text de departe din ultimele zile, drept pentru care il felicit pe autor si evidentiez.