yester -
foto: roxana m.
cândva, ca o particulă de orizont în existența mea,
ea fuma lung pe culoarul vagonului…
pe vremea când studentele brunete preferau cola și privirile tangente,
pe vremea când trupurile mlădioase se înălțau pentru a-mi aprinde
nepăsarea…
trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg,
plictiseala se ridica în rotocoale la cer,
doar ea fuma lung pe culoarul liber
dând start umbrelor amiezii să mă atingă,
biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului,
la fel, nici mie cine mă va prezenta unui viitor
pentru a-și depăși prezentul…
dacă aș simți cum așteaptă șinele ploaia de fier
Poezie:
Comentarii
Virgil -
mai putin ultimele trei versuri. restul are o melancolie aparte pe care o remarc si as fi fost gata sa o auresc.
yester -
...ce nu face omu' pentru aurirea ta , Virgil. ai dreptate, acum am de lucru, tre' să șterg de pe unde am mai postat:). cu gânduri bune, paul
yester -
...ufff, n-a venit penița:)!
francisc -
indeed, o textă veri sexi si crudă. la fel, taie ultimele versuri. femeia e focul, barbatul tigara. am zis!
yester -
...mi-era dor de charientismul tău, Dorine. cu gânduri bune, paul
Virgil -
de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
bobadil -
Da, un text excelent, de apreciat si multimea rafinată a punctelor de suspensie, incepand chiar din titlu. Este o tehnica pe care o intalnim la toti marii poeti care stiu sa-si lase cititorii sa completeze lectura cu imaginatia lor vivace. As sugera introducerea unor puncte de suspensie atat in subtitlu (deocamdată nefolosit) cat si la finele versurilor 3, 4 si 8. As mai accentua si mesajul cu controlorul schimband cu "naș" care e mai aproape de cititorul blatist, o sugestie doar, desigur. Este cred cel mai bun text pe care l-am citit în ultima vreme pe Hermeneia. Puncte puncte Andu
yester -
...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
Călin Sămărghiţan -
Un text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
yester -
...se observă de la distanță, ori așa dorim să o percepem pentru a ne proteja,apropierea firescului din noi. Călin, mulțumesc! simt căldură în ceea ce ai scris și de ce nu? ... melancolie:) cu gânduri bune, paul
Ram -
Ajung cam tarziu pe aici, dar "viata ca un peron", de pe care privesc trenurile ce mai mult pleaca, dacat vin, m-a lasat sa patrund in melancolia unui text superb. Imaginea finala, a sinelor incinse care asteapta ploaia, mi se pare a fi suprema asteptare si lupta a dorintei de a trai/simti. Multumesc poetului pentru ce a lasat pe pagina sa.
Călin Sămărghiţan -
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
bobadil -
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
yester -
...mulțumesc Ramona, Călin și Andule, nu mă uita în "Istoria literaturii":) cu gânduri bune, paul
lucian -
ea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.