Singurătatea e unicul meu păcat sincer,
oglindă în care îmi tai atentă
venele dinspre orice.
Nu cerșesc oameni și nu-i nasc.
Poate sunt datoare, poate n-am
trup cât să acopăr
sufletul din voi.
În palma întinsă mă scuipă sărat pământul
mereu netocmit și mereu gol.
Sunt atât de aproape de mine încât
lume, pot să-ți jur, n-o să port
niciodată umbră
Uneori îmi pare că am murit tânără uneori
Dumnezeu mă strigă prin urechea mea
de auzit dumnezei.
Poezie:
Comentarii
batranutragator -
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
Oriana -
Frumoasă poezie, imagini frumoase, singurului ei păcat sincer e finalul cu exprimarea redundantă "Dumnezeu mă strigă prin urechea mea/ de auzit dumnezei." Mă așteptam să îl auzi pe Dzeu pe acolo, căci e specializată pe auzit dumnezei, nu? Neașteptat și intreresant ar fi fost să auzi altceva sau pe altcineva sau să îl auzi pe Dzeu cu urechea de auzit orice altceva ce face sens în legatură cu numele lui. În ceea ce mă privește, iubirea mă strigă prin urechea de auzit dumnezei. Și dumnezeu mă strigă prin altă ureche, aceea de auzit norii, suspinul, moartea, singurătatea dumnezeului de cursă lungă, etc Dar ideea de a avea o ureche specializată este salutară.
bobadil -
Cu riscul asumat de a fi sanctionat, nu pot sa nu remarc negativ acelasi comentariu (luat cu copy-paste) de pe agonia (acolo cu stea) si adus aici pe hermeneia (cu penita) Macar de-ar fi ceva de capul acestui comm... "NeiNplinirii"? "Totusi pentru inspiratie remarc efortul tau".. Pai efortul era pe partea cu transpiratia nu cu inspiratia... Ma rog. Poemul mi se pare bun cum a fost incadrat pe agonia, la "personale", ca "poezie" cum e postat aici nu se sustine, ar fi meritat "experimentul" fara discutie. "Singuratatea e unicul meu pacat sincer" - trebuie oare sa intelegem ca fie singuratatea nu e unicul pacat ori nu este "sincer"... celelalte sunt... oare care ar fi aici opusul lui "sincer"? Un vers subred. "sincer" este oare acel peiorativ din discutiile de pe celular intre fete "n-am fost cu Valerica al tau la cafea, sincer". "Imi tai atenta venele" - ok dar "dinspre orice" cum adica? Strofa a doua mi se pare cea mai reusita. Pacat de prea multele semne de punctuatie si majuscule care ingreuneaza, impun si limiteaza lectura. Strofele trei si patru sunt un artificiu al aceleiasi idei, deci nici aici nu vad "patru metafore constitutive" ci doar trei. Finalul mi se pare mie de data asta "ca un banc, insa cu poanta rasuflata". Pe bune, Andu.