primul ce faci din zi începe cu un oftat din ăla cu gura uscată
bântuită de urmele trecutului
farfuria cu cereale zvâcnește pe masa plină de cărți defecte
în locul meu
umbrele cad lent în filmele mele vechi
de la balcon totul se vede altfel șoseaua ruptă în două de fețele oamenilor
calcă grăbiți în aceleași locuri ce păcat și atunci
îmi vine în minte imaginea când îți scoteai o țigară din palton
una pe care nu o țineai niciodată în pachet
îți balansai mâna în sus și-n jos apoi îmi spuneai ceva inteligent
legat de principiile poeților eu dădeam din cap răspundeam că aș vrea
să am tupeu să port tocuri și să folosesc diminutive

acum îmi sună telefonul o urgență ca oricare alta îmi fracturează oasele.
și iar am uitat să plătesc connex-ul mă ascund în draperiile verzi
mere în copacii din cămin părul lui tori amos
john keats (1821) volume maxime te servesc azi cu pescăruși
ce credeai că îi vezi / auzi doar tu
tu ești cuțitul nefolosit de la pizza hut
unde muzica începe la plecare