Dedal -
E parcul prins în scânduri, fest
și ploaia cade monoton
peste ținutul din sud-est
de-aborigeni cu lornion.
Copacii-s umezi și, în rest,
pe barbă, limbă, papion,
se scurge-n fluxul indigest
chinezăria de bonton.
Mor câinii fără glucotest,
aritmic, picurul afon
le ruginește anapest
scheletul, sub poștalion.
Îmi spui, privindu-mă celest,
să ne plimbăm. Dar...cui prodest?
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Mie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu
Dedal -
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)