Ce crezi nu există, ce vezi nu este adevărat, acel loc virtual căruia prin convenție
i s-au atribuit elemente teritoriale neidentificabile pe nici-o hartă drept pentru care se întîmplă că universurile se petrec uneori precum undele disipate pe ape
prin sticlă metalul filtrează lumină
nici prea electrică nici prea divină
un fluviu care separă
lumea lupului de stepă
de grădina botanică
la graniță,
cu un zîmbet rezervat și timid
ursul panda comod așezat
pe scaunul său de ratan
în grădina de bambus
primește printre gratii primăvara
deghizată într-un ochi de april
sub cerul de rug și de flacără
visele mor
în urnă cenușa zilelor
flori aromate ierburi
doborîte de vînturi aride de stepă
curînd va începe
vînătoarea de marmote
un joc fără sfîrșit printre
dunele arse de noapte
pe ape lampioane
plutesc spre nicăieri
Comentarii
alma -
După primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
Younger Sister -
Cum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
alma -
Interesantă explicația ta și îți mulțumesc pentru detalii. Încearcă să găsești o legătură (o strofă în plus, poate) între ideea de început și simbolurile următoare.
Younger Sister -
Ce zici, Alma, acum e mai bine?
alma -
Da, pare că se leagă mai bine acum. "grădina botanică" ar cere un genitiv - "grădina botanică a ..." (pentru că altfel versul nu ține).
Younger Sister -
Mulțumesc, dar genitivul nu-mi place cum sună. Ne mai gîndim. Cred că ar merge mai bine la dativ, dar mai vedem...
alma -
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
Younger Sister -
Hristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
alma -
Adevărat a înviat! Ai schimbat forma poemului, e mult mai bine așa. Cred că ar putea rămâne aceata forma definitivă.